La Magenta - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 147 de voturi
La Magenta

E noapte! Magenta în umbră dispare

Cu rănile sale, cu zgomotu-i mare

De tunuri, de oaste, de cai zburdători,

Ce-n tropot pe străzi trec nechezători.

Pe-o piaţă întinsă, sub vălul de noapte,

Mii gemete surde, mii jalnice şoapte

Se-nalţă din piepturi de oameni răniţi

Ce zac pe-ntunerec, pierduţi, grămădiţi.

Unii, tineri încă, mor cu jale-amară,

Chemându-şi părinţii, plângând după ţară.

Alţii, în tăcere, cuprinşi de fiori,

Aşteaptă căldura luminii din zori.

Şi însă! de-asupra durerilor grele

Străluce-o frumoasă ninsoare de stele,

Ş-o pasăre dulce se-ngână duios

Cu al agoniei suspin dureros!

Viaţă pentru viaţă! când eşti în junie,

Demn e la războaie s-arăţi vitejie!

Moarte pentru moarte! plăcut e să mori

În dalba cântare de privighetori,

Şi pe câmpul luptei să ai de făclie

O lampă cerească, o stea argintie!