E noapte! Magenta în umbră dispare
Cu rănile sale, cu zgomotu-i mare
De tunuri, de oaste, de cai zburdători,
Ce-n tropot pe străzi trec nechezători.
Pe-o piaţă întinsă, sub vălul de noapte,
Mii gemete surde, mii jalnice şoapte
Se-nalţă din piepturi de oameni răniţi
Ce zac pe-ntunerec, pierduţi, grămădiţi.
Unii, tineri încă, mor cu jale-amară,
Chemându-şi părinţii, plângând după ţară.
Alţii, în tăcere, cuprinşi de fiori,
Aşteaptă căldura luminii din zori.
Şi însă! de-asupra durerilor grele
Străluce-o frumoasă ninsoare de stele,
Ş-o pasăre dulce se-ngână duios
Cu al agoniei suspin dureros!
Viaţă pentru viaţă! când eşti în junie,
Demn e la războaie s-arăţi vitejie!
Moarte pentru moarte! plăcut e să mori
În dalba cântare de privighetori,
Şi pe câmpul luptei să ai de făclie
O lampă cerească, o stea argintie!