La Sevastopol - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 118 de voturi
La Sevastopol

În zgomotul de tunuri ce tună ne-ncetat

La Crâm, pe triste ţărmuri, mă plimb întristat,

Şi-n cale-mi, pretutindeni, calc ţărnă de morminte

Sub care zac pierdute grămezi de oseminte.

Pe cerul alb de toamnă zbor bombele vuind

Şi cad printre risipiri ca fulgerul trăsnind.

Pământul împrejuru-mi, săpat in lungi tranşele,

E plin de arme rupte, de gloanţe şi de ghiulele.

Un şir de mari corăbii stau înecate-n port.

Oraşul Sevastopol ars, dărâmat şi mort

Întinde pe o culme ruina sa măreaţă,

Fantasmă învelită c-un giulgiu de albă ceaţă!

O, ce spectacol mare de mari deşertăciuni

Cu fală-acoperite de-a gloriei cununi!

Cât sânge, câte chinuri şi câtă grozăvie

Pentr-un monarc despotic şi oarba sa trufie!

Trecut-au pe aice cutremur sfărmător?

Potop trimis din ceruri cu foc pedepsitor?

Nici aprigul cutremur, nici flacăra cerească,

Dar au trecut urgia şi ura omenească!

Şi au lăsat în urmă grămadă la un loc

O lungă risipire cenuşărită-n foc.

Şi multe, fără număr, de tainice mormânturi

Pe care sfânta cruce se clatină de vânturi!

Când va sosi, o! Doamne, un timp mai mângâios

În care să pătrundă cuvântul lui Cristos?

Să piară duşmănia din trista omenire.

Să nu mai fie omul unealtă de pieire?

Când răsări-va în ceruri frumoasa, blânda zi

Ce din orbire cruntă pe regi îi va trezi?

Ş-a răspândi în lume simţiri mântuitoare,

Dreptatea, libertatea, frăţia-ntre popoare?

Pierdut în gânduri astfel pe câmp mă rătăcesc

Şi-ntr-o adâncă râpă cu jale mă opresc

Lâng-un mormânt, la umbră sfărmat de-o bombă groasă

Ce din văzduh căzuse pe marmura lucioasă.

Se sparse bomba-n două, ş-acuma negru-i sân,

Ca trista cupă-a morţii, de rouă era plin;

Iar din mormântul rece prin marmura zdrobită

Crescuse şi-nflorise o mică mărgărită.

O, taină-a Providenţei! Unealtă de omor

Se schimbă pentru păsări în vas răcoritor!

Din moarte naşte viaţă, din întuneric soare,

Din ţărna mormântală răsare dulce floare!

O, Doamne! fie, fie ca sângele vărsat

Pe sub aceste ziduri într-un războiul turbat

Să dea o roadă bună, un drept de re-nviere

Pentru-a mea ţară scumpă ce zace în durere!