Frunză verde pălămidă,
Plină-i ţara de omidă,
De omidă ungurească
Şi de gârgără săsească!
Măi copii, copii români,
De-aveţi suflet, de-aveţi mâini,
Hai cu lelea la plivit,
La plivit, la curăţit;
Cine are flintă grea
Puie şapte gloanţe-n ea;
Cine are topor mare
Scoată-mi-l la foc de soare;
Cine are bardă mică
Facă-i buza subţirică,
Când s-a repezi prin gloate
Să dea sărut de moarte.
Eu n-am flintă, n-am secure,
Nici am ghioagă din pădure,
Dar câţi dinţi eu am în gură
Îs făcuţi pe muşcătură;
Câte degete am la mâini
Îs tot leaturi de păgâni!