Mergi să-ţi iei dreapta răsplată de la dreptul ziditor,
Tu ce laşi în urmă jale, vrednicule muritor!
Om de bine, de credinţă, ce Moldova ţi-ai iubit,
Şi-ntr-acest veac plin de rele fapta bună ai slăvit.
Ai tăi vechi şi dragi tovarăşi, capul, armele plecând,
La lăcaşul tău de moarte te duc jalnic suspinând.
Glasul clopotelor sună ceasul tău de veşnicie,
Şi văzduhul le răspunde prin o tristă armonie.
Trupul tău ce-a fost ţărână în ţărână s-a preface,
Iară sufletul tău vesel sus în veci va gusta pace,
Căci în viaţă când, ca tine, omul binele slăveşte,
Domnul sfânt cu-a sa-ndurare după moarte-l miluieşte!