Malul Siretului - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 134 de voturi
Malul Siretului

Aburii uşori ai nopţii ca fantasme se ridică

Şi, plutind deasupra luncii, printre ramuri se despică.

Râul luciu se încovoaie sub copaci ca un balaur

Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur.

Eu mă duc în faptul zilei, mă aşez pe malu-i verde

Şi privesc cum apa curge şi la cotiri ea se pierde,

Cum se schimbă-n vălurele pe prundişul lunecos,

Cum adoarme la bulboace, săpând malul năsipos.

Când o salcie pletoasă lin pe baltă se coboară,

Când o mreană saltă-n aer după-o viespe sprinteioară,

Când sălbaticele raţe se abat din zborul lor,

Bătând apa-ntunecată de un nour trecător.

Şi gândirea mea furată se tot duce-ncet la vale

Cu cel râu care-n veci curge, făr-a se opri din cale.

Lunca-n juru-mi clocoteşte; o şopârlă de smarald

Cată ţintă, lung la mine, părăsind nisipul cald.