Moţul şi secuiul - de Vasile Alecsandri

MAGHIARUL
Moţule,
Măi hoţule!
Nu tot trage-n carne vie

Şi mai trage-n cea pustie.
Nu tot bate-n pieptul meu
Că-i păcat de Dumnezeu!
ROMÂNUL

Puiule,
Secuiule!
Ce caţi tu la noi în munte?
Lance-n coaste, bardă-n frunte,

Ori un plumb vrăjit în piept,
Să te duci în rai de-a drept?
MAGHIARUL
Moţule,

Măi hoţule!
Tu eşti tare, eu sunt tare;
Bun e Dumnezeu şi mare!
De te-aş prinde-n mâna mea,

Zile tu n-ai mai avea.
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule!

Eu sunt tare, tu eşti tare,
Dar ţi-e lauda prea mare!
De-alde tine, fătul meu,
Mulţi viteji ucis-am eu.

MAGHIARUL
Moţule,
Măi hoţule!
Sari din munte, dă-te în vale,

Ca să-mi mai scurtezi din cale.
În cea vale de-ai sălta,
Vai ş-amar de viaţa ta!
ROMÂNUL

Puiule,
Secuiule!
Nici eu să robesc la tine,
Nici tu să robeşti la mine.

Vrei, nu vrei dintr-un cuvânt?
Că te sting de pe pământ!
MAGHIARUL
Moţule,

Măi hoţule!
Tu n-ai nume, tu n-ai ţară,
Asta-i patria maghiară.
Tu se cade să-mi robeşti,

Căci tu om încă nu eşti.
ROMÂNUL
Puiule,
Secuiule,

Na! te du pe ceea lume
Ca să afli de-al meu nume.
Spună-ţi morţii din mormânt
De sânt om sau de nu sânt!