Moţul şi secuiul - de Vasile Alecsandri

MAGHIARUL

Moţule,

Măi hoţule!

Nu tot trage-n carne vie

Şi mai trage-n cea pustie.

Nu tot bate-n pieptul meu

Că-i păcat de Dumnezeu!

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Ce caţi tu la noi în munte?

Lance-n coaste, bardă-n frunte,

Ori un plumb vrăjit în piept,

Să te duci în rai de-a drept?

MAGHIARUL

Moţule,

Măi hoţule!

Tu eşti tare, eu sunt tare;

Bun e Dumnezeu şi mare!

De te-aş prinde-n mâna mea,

Zile tu n-ai mai avea.

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Eu sunt tare, tu eşti tare,

Dar ţi-e lauda prea mare!

De-alde tine, fătul meu,

Mulţi viteji ucis-am eu.

MAGHIARUL

Moţule,

Măi hoţule!

Sari din munte, dă-te în vale,

Ca să-mi mai scurtezi din cale.

În cea vale de-ai sălta,

Vai ş-amar de viaţa ta!

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule!

Nici eu să robesc la tine,

Nici tu să robeşti la mine.

Vrei, nu vrei dintr-un cuvânt?

Că te sting de pe pământ!

MAGHIARUL

Moţule,

Măi hoţule!

Tu n-ai nume, tu n-ai ţară,

Asta-i patria maghiară.

Tu se cade să-mi robeşti,

Căci tu om încă nu eşti.

ROMÂNUL

Puiule,

Secuiule,

Na! te du pe ceea lume

Ca să afli de-al meu nume.

Spună-ţi morţii din mormânt

De sânt om sau de nu sânt!