N. Bălcescu murind - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 107 de voturi
N. Bălcescu murind

De pe plaiu-înstrăinării,

Unde zac şi simt că mor

De amarul desperării

Şi de-al ţării mele dor,

Văd o pasere voioasă

Apucând spre răsărit,

Şi o rază luminoasă,

Şi un nour aurit.

„Păsărică zburătoare,

Unde mergi cu dorul meu?”

„Am solie-ncântătoare

De la sfântul Dumnezeu

Să duc glas de armonie

Ţărmurilor româneşti

Şi să scald în veselie

Inimile ce jeleşti!”

„Rază vie, călătoare,

Unde mergi cu dorul meu?”

„Am solie-nvietoare

De la sfântul Dumnezeu

Să depun o sărutare

Pe al ţării tale sân

Şi s-aduc o alinare

Jalnicului tău suspin.”

„Nouraş pătruns de soare,

Unde mergi cu dorul meu?”

„Am solie roditoare

De la sfântul Dumnezeu

Să mă las în Românie,

Ca să crească mii de flori

Pe frumoasa ei câmpie

Ce o plângi adeseori!”

„Du-te, rază strălucită,

Du-te mică păsărea,

Şi pe ţara mea iubită

Mângâiaţi-o în lipsa mea!

Iar tu, nour de rodire,

Fă să crească-n sânul tău,

Cu verzi lauri de mărire,

Floarea sufletului meu!”