Năluca - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 138 de voturi
Năluca

Frunză verde alunică!

Mircea suie pe potică

Şi-ntâlneşte o fetică

Ce purta cofiţă-n mână

Cu apă de la fântână:

„Copiliţă, stai să beau,

Răcori-te-ar Dumnezeu!”

„Ba, bădiţă, ba, nu vreau,

Că mă tem de dragul meu,

El mi-a zis să mă feresc

De străini ce-i întâlnesc,

Că de apă nu le-i sete,

Ci de sărutări de fete.”

Nu te teme, fata mea,

Că el de s-a mânia

Cu baltagul l-oi lovi,

Cu pământ l-oi înveli.

„Mergi în valea cu sulcină,

Că-i găsi o cofă plină

Scoasă chiar cu mâna mea,

Descalecă şi o bea,

Bea-o toată dacă-i vrea,

Da-ţi fă cruce mai întâi

Şi suflă pe faţa ei

Să nu fie descântată

De baba cea blestemată,

Să nu aibă vreo nălucă,

În pustiu ducă-s-ar, ducă!

Mircea-n vale se ducea,

Dar el cruce nu-şi făcea,

Peste apă nu sufla,

Ci la ea năvală da.

Înghiţea, bietul, o dată

Şi-l lovea dorul de fată.

Înghiţea de două ori

Şi-l apucau reci fiori.

Înghiţea iar de trei ori

Şi cădea mort între flori!