Nevasta bolnavă - de Vasile Alecsandri

Plugurile intră-n sat,
Nevestele zac în pat.
Mă dusei la mine-acasă,
La nevasta-mi cea frumoasă,

Ca să prind un sărutat,
Ea-mi zice: „De eşti bărbat
Şi ai suflet cu durere,
Adă-mi o cupă de miere

Şi-mi adu-o cupă de vin
Durerea să mi-o alin,
Ia şi cea sită din cui
Şi făină din budui

Şi-mi fă iute-o turtă lată
Să nu-ncapă pe lopată,
Ah! drăguţ bărbatul meu,
Să faci cum ţi-oi zice eu.

Cânepa mi-am semănat,
Dar când fu pe adunat
Boala-n trupu-mi a intrat!
Îs bolnavă şi mai moartă,

Cânepa cade de coaptă.
Ia tu coasa de-o coseşte,
De boală mă mântuieşte,
Şi ia grebla de-o adună,

Şi de boală mă răzbună”.
Vin cu miere i-am adus,
La cânepă eu m-am dus,
Dar nimic n-am ajutat,

Că nevasta m-a lăsat
Ş-a luat, luat cu ea
Sărmana inima mea!
Asta-i lumea, ard-o focul!

Când chiteşti să cerci norocul,
Nici că-n lume-i afli locul!