Noaptea - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 105 de voturi
Noaptea

Noaptea-i dulce-n primăvară, liniştită, răcoroasă,

Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,

Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,

Scuturând din a lui poale lungi şi repezi meteori.

Pe un deal în depărtare un foc tainic străluceşte

Ca un ochi roş de balaur care-adoarme şi clipeşte.

Sunt păstori în şezătoare sau vro ceată de voinici?

E vreo tabără de care sau un rond de tricolici?

Către munţi prin întuneric un lung bucium se aude.

El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,

Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau

Şi la lupte sângeroase pe români îi deşteptau.

Acum însă viaţa-i lină; ţara doarme-n nepăsare!

Când şi când, un câine latră la o umbră ce-i apare,

Şi-ntr-o baltă mii de broaşte în lung hor orăcăiesc,

Holbând ochii cu ţintire la luceafărul ceresc!