Noaptea Sfântului Andrei - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 183 de voturi
Noaptea Sfântului Andrei

Zgomot trist în câmp răsună!

Vin strigoii, se adună,

Părăsind a lor sicrie.

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

Vântul suflă cu turbare!

A picat stejarul mare,

Cerul s-a întunecat!

Luna saltă-ngălbenită,

Printre nouri rătăcită,

Ca o luntre părăsită

Pe un ocean turbat.

Bufnele posomorâte,

În a lor cuiburi trezite,

Ţipă cu glas amorţit.

Lupii urlă împreună,

Cu ochi roşi ţintiţi la lună,

Câmpul geme, codrul sună,

Satan pe deal s-a ivit!

Iată-l! iată, Satan vine,

Răzbătând prin verzi lumini,

Pe-un fulger scânteietor.

Umbre, stafii despletite,

Cucuveici, iele zburlite

Şi Rusaliile pocite

Îl urmează ca un nor!

Sus, pe turnul fără cruce,

Duhul-rău zbierând se duce,

Şi tot turnul s-a clintit!

Miezul nopţii-n aer trece

Şi, lovind arama rece,

Ore negre douăsprezece

Bate-n clopotul dogit.

Strigoimea se-ndeseşte,

Horă mare învârteşte

Lângă turnul creştinesc.

Iar pe lângă alba lună

Nouri vineţi se adună,

Se-mpletesc într-o cunună

Şi împrejuru-i se-nvârtesc.

Voi, cu suflete curate,

Cu credinţi nestrămutate,

Oameni buni, femei, copii!

Voi, creştinelor popoare,

Faceţi cruci mântuitoare,

Căci e noaptea-ngrozitoare,

Noaptea Sfântului Andrei!

Acum iată, pe mormânturi,

Clătinaţi, bătuţi de vânturi,

Toţi strigoii s-au lăsat.

Aşezaţi într-un rond mare,

Adânciţi în întristare,

Pe sicriu-şi fiecare

Oasele-şi a rezemat.

Unul zice: Eu în viaţă

Cu o mână îndrăzneaţă

Multe drepturi am răpit!

Răpit-am pâinea de hrană

Unei gingaşe orfană

Ce, pierdută şi sărmană,

În mizerie-a pierit!

Altul zice: Eu în lume

Am avut putere, nume,

Căci am fost stăpânitor!

Dar în oarba-mi lăcomie,

Pentru-o seacă avuţie,

Am împins în grea urgie

Pe sărmanul meu popor!

Altul zice: Eu în ţară

Fost-am o cumplită fiară,

Plină de amar venin!

Împotriva ţării mele

Făptuit-am multe rele,

Şi-am legat-o în lanţuri grele

Şi-am vândut-o la străin!

Foc şi ură-n veşnicie

Pe voi cadă, pe voi fie!

Strigă-atunci un glas ceresc.

Şi pe loc cad în morminte

Păcătoasele-oseminte.

Iar pe zidurile sfinte

Trece-un foc dumnezeiesc!