– Albă păsărică!
Ce stai singurică
Lângă cuibul tău?
Nu-i ziua senină,
Sau nu curge lină
Apa la pârău?
De ce plângi cu jale?
Vezi surorile tale
Cum se veselesc.
Prin luncile-umbroase
Vezi cât de voioase
Zbor şi ciripesc!
Ce durere, spune,
Ce dor greu supune
Inimioara ta,
De stai singurică,
Dragă păsărică,
Şi nu poţi cânta?
– Frate, în depărtare
O pajură mare
Se-nalţă mereu.
Gheara-i se lungeşte,
Ochiu-i se ţinteşte
Tot spre cuibul meu.
Apa-i lină, frate,
Frunza lin se bate
În codru-nflorit.
Dar cuibu-mi jos cade
Că de mult îl roade
Un şarpe cumplit!