Păsărica mării - de Vasile Alecsandri

De trei zile-acum pe mare,
Navigând fără-ncetare,
Noi pământul l-am zărit!
Vântul suflă şi ne-mpinge;

Orizonul ne încinge
Ca un cerc nemărginit.
În ce parte se repede,
Ochiul omului nu vede

Decât umede câmpii.
Marea-i lată şi adâncă!
Cine ştie mâine încă
De-om mai fi printre cei vii?

Ziua trece, ziua scade
Şi pe gânduri omul cade,
Suspinând încetişor.
Noapte-aduce mii de stele,

Varsă-o lacrimă de dor.
Iar o păsărică vine
Prevestind ţărmuri vecine,
Liman vesel şi deschis.

Pe catarg ea saltă, cântă,
Ne uimeşte, ne încântă
Şi-apoi zboară ca un vis.
Într-un suflet cu simţire

Astfel glasul de iubire
Sună dulce-ncântător,
Şi din noaptea-ntunecată
Îl trezeşte de-i arată

Mult ferice viitor.
Astfel glasul libertăţii
Va suna-n ziua dreptăţii
Pentru biata ţara mea,

Şi din umbrele durerii
Steaua mândră-a învierii
Răsări-va pentru ea!