Păsărica mării - de Vasile Alecsandri

De trei zile-acum pe mare,

Navigând fără-ncetare,

Noi pământul l-am zărit!

Vântul suflă şi ne-mpinge;

Orizonul ne încinge

Ca un cerc nemărginit.

În ce parte se repede,

Ochiul omului nu vede

Decât umede câmpii.

Marea-i lată şi adâncă!

Cine ştie mâine încă

De-om mai fi printre cei vii?

Ziua trece, ziua scade

Şi pe gânduri omul cade,

Suspinând încetişor.

Noapte-aduce mii de stele,

Varsă-o lacrimă de dor.

Iar o păsărică vine

Prevestind ţărmuri vecine,

Liman vesel şi deschis.

Pe catarg ea saltă, cântă,

Ne uimeşte, ne încântă

Şi-apoi zboară ca un vis.

Într-un suflet cu simţire

Astfel glasul de iubire

Sună dulce-ncântător,

Şi din noaptea-ntunecată

Îl trezeşte de-i arată

Mult ferice viitor.

Astfel glasul libertăţii

Va suna-n ziua dreptăţii

Pentru biata ţara mea,

Şi din umbrele durerii

Steaua mândră-a învierii

Răsări-va pentru ea!