Păstorii şi plugarii - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 132 de voturi
Păstorii şi plugarii

I

Priviţi pe cele dealuri înalte, înverzite,

Pe-acele largi poiene cu flori acoperite,

Priviţi, străini de lume, păstorii cei români,

Aproape de-a lor turme păzite de-ai lor câini,

Trăind o viaţă lină în tainica natură,

Cu buciumul în mână, cu fluierul la gură.

Cereasca limpezime, precum într-un izvor,

Alin se oglindeşte în sufletele lor…

Voi toţi, care de dânşii aţi râs fără mustrare,

Jos capul, o! nemernici loviţi de admirare.

Un paloş de izbândă există-n orice fier,

În tot păstorul astăzi există-un scutier!

II

Priviţi pe cea câmpie frumoasă, roditoare,

Plugarii, muncitorii lucrând în foc de soare.

Pe faţa lor cea blândă, pe ochii lor cei vii

Adie boarea dulce din verzile câmpii.

Sub mâna lor e sapa, hârleţul, coasa, plugul.

Alăture cu dânşii stau boii purtând jugul,

Şi tot ce-i înconjoară, deal, luncă, şes, izvor,

E pacinic ca blândeţea din sufletele lor.

Voi toţi, care de dânşii aţi râs fără căinţă,

Jos fruntea, o! nemernici căzuţi în umilinţă.

O spadă-a răzbunării există-n orice lanţ.

În tot românul astăzi există-un dorobanţ!