Păunaşul codrilor - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 169 de voturi
Păunaşul codrilor

Pe cel deal, pe cel colnic
Trece-o pruncă ş-un voinic,
Puiculiţă bălăioară
Cu cosiţa gălbioară,

Voinicel tras prin inel,
Mult e mândru tinerel!
Şi-i tot zice voinicul:
„Cântă-ţi, mândro, cântecul

Că mi-e drag ca sufletul.”
„Eu, bădiţă, l-oi cânta,
Dar codrii s-or răsuna
Şi pe noi ne-a-ntâmpina

Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!”
„Aurică drăgulică!
Nici ai grijă, nici ai frică.

Să n-ai grijă pentru tine
Cât îi fi tu lângă mine.
Să n-ai frică pentru mine
Cât oi fi eu lângă tine!”

Puse prunca a cânta,
Codrii puseră-a suna.
lată că-i întâmpina
Păunaşul codrilor,

Voinicul voinicilor.
„Cale bună, românaş!”
„Mulţumim, măi Păunaş.”
„Măi băiete, băieţele,

Măi voinice, voinicele,
Dă-ne nouă pe mândra
Ca să scapi cu viaţa ta.”
„Ba, eu mândra nu ţi-oi da

Până ce capul sus mi-a sta,
Că eu când o am luat
În cosiţe i-am jurat
Să n-o las de lângă mine

Şi s-o apăr de oricine.”
II
Ei de brâie s-apucau
Şi la luptă se luau.

Când în loc mi se-nvârteau,
Când în sus se opinteau.
Nici unul nu dovedea.
Jos nici unul nu cădea.

Iar băiatul cam slăbea,
Brâul i se descingea,
Şi Păunul mi-l strângea
Trupuşorul îi frângea.

„Mândro, mândruliţa mea!
Vin’ de-mi strânge brâul meu!
Apăra-te-ar Dumnezeu!
Că-mi slăbesc puterile,

Mi se duc averile.”
„Ba, nu, nu, bădiţă frate,
Că vei lupta pe dreptate,
Şi oricare-a birui,

Eu cu dânsul m-oi iubi…”
Voiniceii se izbeau,
Şi mai tare s-opinteau,
Şi mai tare se-nvârteau,

Şi mai tare se trânteau.
Din doi unul dovedea,
Din doi unul jos cădea;
Cine că mi-ş dovedea,

Şi cu mândra purcedea?
Păunaşul codrilor,
Voinicul voinicilor!
Cine-n luptă jos cădea

Şi-n urmă-le rămânea?
Voinicel tras prin inel,
Moare-n codru singurel!