Pescarul Bosforului - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 170 de voturi
Pescarul Bosforului

De-ar vrea înaltul prooroc,

Mohamed strălucit,

Să-mi fie ziua cu noroc

Şi dorul împlinit!

De-aş prinde-acum în mreja mea

Pe-a mării împărat,

Ce poartă-n frunte-o mare stea,

Un talisman bogat.

Eu care sunt un biet pescar

Purtat din val în val,

Eu care dorm la iuschiudar,

În iarba de pe mal,

Eu, Abdulah, cel mai voinic

Vâslaş de pe Bosfor,

Ce n-am decât un biet caic

Ş-un suflet plin de dor!

Allah! atunci orice-am dorit,

Allah! orice-aş vrea eu,

De la apus la răsărit

Ar fi îndat-al meu:

Caftane, şaluri de Caşmir

Cu late, scumpe flori,

Iuţi armăsari de la Misir

Ca vântul de uşori.

Ş-un lung caic de abanos

În aur prelucrat,

Cu imnuri din Coran frumos

Pe margine săpat,

Şi treizeci de vâslaşi osmani

Ce vesel ar zbura

Mai repezi decât ielcovani

Pe-ntinsa Marmara.

Dar n-aş vrea nici stofe cu fir

Şi cu mărgăritar,

Nici largi caftane de Vizir,

Nici falnic armăsar.

N-aş vrea nici săbii de Taban

Deprinse la omor,

Nici lung covor de Ispahan

Ce saltă sub picior.

Allah! jur că de-aş avea

A mării talisman,

N-aş vrea să fiu vizir, n-aş vrea

Nici padişah-sultan.

N-aş vrea comori, n-aş vrea să am

Nici chioşcuri, nici sarai,

Nici să dezmierd în Bairam

Huriile din rai.

Ci-n mrejă dulce prefăcând

Duioasă-inima mea,

M-aş duce-ncet şi tremurând

Să prind norocu-n ea,

Să prind copila lui Topal,

Frumoasa Biulbiuli

Ce cântă noaptea lin pe mal,

Pe mal la Kandili!