Plângerea ţării - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 131 de voturi
Plângerea ţării

Frunză verde de negară,

Vai! sărmană biata ţară,

Cum te-ajunge focul iară!

Ruşii vin, te calicesc,

Nemţii te batjocoresc

Şi ciocoii te hulesc!

Nu mi-e ciudă de străini,

Cât de pământeni haini,

Că tu dragă le-ai fost mumă

Şi ei singuri te sugrumă!

Nu mi-e ciudă de muscali,

Nici de nemţii bocăncari

Cât mi-e ciudă de ciocoi

Că te lasă la nevoi

De ţipă sufletu-n noi.

Frunză verde de neghină,

Vai ş-amar de-a ta grădină!

Cea grădină cu flori plină!

Cum o calcă, cum o strică

Nişte iezme fără frică!

Cum îi smulge florile

Şi-i pradă rodurile!

Frunză verde de mohor,

Vai de sânu-ţi plin de dor,

Cât e el de hrănitor

Şi la iepe căzăceşti,

Şi la câini flămânzi nemţeşti,

Şi la pilafgii turceşti,

Şi la râme ciocoieşti!

Sărăcuţ de maica mea,

Cui a fi milă de ea?

Sărăcuţ de locul meu,

Când l-a scăpa Dumnezeu?

Hai, copii, la cei stejari

Să tăiem niscaiva pari,

Ţara să ne-o ţărcuim

Şi de iezme s-o ferim!