Portret dedicat doamnei X… Y… Z… - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 148 de voturi
Portret dedicat doamnei X… Y… Z…

Superbă, maiestoasă, te simţi că eşti regină,

Căci fruntea-ţi se înalţă când lumea se inclină,

Şi imnul omenirii, un imn de adorare,

Ajunge până la tine in slabă suspinare.

Ai ochi ca doi luceferi din aspra miază-noapte,

Ce îngheaţă de departe a inimilor şoapte.

Privirea ta măreaţă de-abia se rătăceşte

Pe turma îngenunchiată ce ‘n taină te slăveşte.

Chiar soarele fierbinte, de-ar vrea cu fericire

Să-şi schimbe nemurirea pe-o viaţă de iubire,

Ar stinge-a sale raze pe inima-ţi de gheaţă,

Şi lumea tristă-ar zace sub o eternă ceaţă.

Nici o mândrie mare nu întrece a ta mândrire!

Nici spada nu întrece cumplita-ţi nesimţire!

Nici marmura cioplită albimea ta nu întrece…

Ca luna ‘n miezul iernii frumoasă eşti şi… rece!