Plăcută, simţitoare, în toate graţioasă,
Eşti dulce ca seninul de zi primăvăroasă,
Şi ochiul ce oglindă cu drag fiinţa ta
Nimic în astă lume nu-l poate întrista.
Tot sufletul ferice s-apropie de tine,
Ca de-o sperare vie, ca de un ceresc bine
Şi nu mai vrea să zboare simţind că a găsit
În sufletul tău gingaş un frăţior iubit.
Ai farmecul puternic ce aprinde-n omenire
Avântul de mari fapte, dorinţe de nemurire.
Tu poţi să dai c-un zâmbet, cu-n singur sărutat,
O patrie iubită la tristul exilat.
Oricine te zăreşte e mulţumit de viaţă
Că-ţi râde veselia ş-amorul dulce-n faţă.
Eşti cea mai drăgălaşă minune cu-ochii vii.
Eşti cea mai adorată… Şi numai tu n-o ştii!