Poruncitu-mi-a mândra
Să mă duc până la dânsa.
Duce-m-oi ca un nebun
Pe-o frunziţă de alun.
Trec în vale, mor de sete,
Mă-ntâlnesc cu două fete,
Amândouă-n berte nouă,
Săruta-le-aş pe-amândouă,
Iar pe una totdeauna
Că-i frumoasă ca şi luna.
Copiliţă de boier!
Cată colo-n fund, pe cer,
Vezi cel nour, vezi cel deal?
Vin’ cu badea la Ardeal.
Fata-mi zice: „Eşti nebun,
Mergi pe-o frunză de alun,
Că te-aşteaptă oarecine
Şi râde-n braţe străine.”