A Italiei libertate
Va insufla o nouă viaţă
Legioanelor uitate
De la Dunărea măreaţă.
Şi-n curând ginta latină
Răsări-va ca un soare,
Acoperind cu-a sa lumină
Celelalte mari popoare.
– Spune-mi, inimă ferice,
Pentru ce tresari cu fală?
Pentru ce răsuni aice
De-o cântare triumfală?
Trista lume-acum îţi pare
Luminoasă şi-nflorită;
Presimţi tu vreo soartă mare
Pentru ţara mea iubită?
– Dar! o scumpă prevestire
Vine-n taină de-mi şopteşte
Că-a românilor mărire
Azi în lume se urzeşte;