Romanţa de toamnă - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 129 de voturi
Romanţa de toamnă

De-aş fi-n a tinereţii floare,

Când toate zilele sunt bune,

Pe când din inima cu soare

În veci lumina nu apune,

Multe-aş avea în taină a-ţi spune

Ca să devii tu gânditoare.

De-aş fi ce-am fost pe lume-odată,

Privind în faţă viitorul,

Când mă-ndrăgeam de orice fată

Ce-mi părea soră cu amorul,

Aş deştepta în tine dorul

Cu-a mea cântare înfocată.

Dar nu-s în floarea tinereţii,

Şi nu-ndrăznesc nimic a-ţi zice!

Mergi dar, copilă, în calea vieţii

Întâmpinând zâmbiri amice.

Eu te-oi privi oftând, ferice,

Răpit de farmecul frumuseţii.

Şi însă de-ai vrea să ai parte…

Dar ce zic? Timpul ne desparte.

Tu eşti sosind, eu în plecare,

A zorilor vie lucire

Nu poate, ah! avea-ntâlnire

Cu-apusul palid ce dispare!