Sămănătorii harnici, cu sacul subsuoară,
Păşescu-n lungul brazdei pe fragedul pământ;
Pe culme, pe vălcele se suie şi coboară
Zvârlind în a lor cale seminţa după vânt.
„O mie!” zice unul menind cu veselie.
„Noroc şi roadă bună!” adaoge un alt.
„Ca vrabia de toamnă rotund spicul să fie!
Ca trestia cea naltă să fie paiul nalt!
Din ziori şi până-n noapte tot grâul să răsară;
În el să se ascundă porumbii osteniţi,
Şi când flăcăi şi fete vor secera la vară,
În valuri mari de aur să-noate rătăciţi!”
Sămănătorii veseli spre fund înaintează,
De-a curmezişul brazdei boroanele pornesc,
Şi grapele spinoase de-aproape le urmează,
Îngroapă-ncet seminţa şi câmpul netezesc.