Sania - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 103 de voturi
Sania

Zi cu soare, ger cu stele! Hai, iubită, la primblare.

Caii muşcă-a lor zăbale, surugiul e călare;

Săniuţa, cuib de iarnă, e cam strimtă pentru doi…

Tu zâmbeşti? Zâmbirea-ţi zice că e bună pentru noi.

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,

Răpind sania uşoară care lasă urme albe.

Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei

Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare

Se văd insule de codri, s-aud câni la vânătoare,

Iar în lunca pudruită cu mănunt mărgăritar

Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.

Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;

Crengile aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.

Iată-o gingaşă mlădiţă cu şirag de mărţişori…

Tu o rupi? Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori.