Soarele, vântul şi gerul - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 113 de voturi
Soarele, vântul şi gerul

Trei călători fantastici cutreieră pământul:

Soarele splendid, gerul îngrozitor şi vântul.

Unul dă viaţă, altul dă moarte, apărând,

Al treilea mângâie cu aripa-i, zburând.

Ei întâlnesc o fată, voioasă căprioară,

Ca soarele de vie, ca vântul de uşoară.

Şi-i zic: „Copilă dragă, alege din noi trei,

De vrei să fii mireasă, pe care tu îl vrei!”

Românca le răspunde cu o veselă zâmbire:

„Sunt sprintenă ca vântul, pe dânsul îl vreau de mire!”

„Cum? eu, lumina lumii! pe mine m-ai respins?

Am să mă răzbun la vară cu focul meu nestins.”

„Cum? zice gerul aspru, m-ai depărtat pe mine?

Am să îngheţ la iarnă şi inima din tine.”

„Nu-mi pasă, mândre soare, de focu-ţi arzător

Cât mi-a suflă în faţă un vânt răcoritor.

Nici de-al tău frig nu-mi pasă, o gerule de gheaţă,

Cât vântu-n miezul iernii nu mi-a suflă în faţă.”