Sora contrabandierului - de Vasile Alecsandri

Frunză verde de granate,

Am avut un Toader frate

Ş-a trecut în ceea parte

Cu trei tencurele-n spate.

Iar cazacii l-au zărit,

L-au zărit, l-au urmărit,

Şi l-au prins şi l-au legat,

Şi-n carantină l-au dat

De mi-l ţin jos răsturnat,

Nebăut şi nemâncat!

Legături i-au pus de in

Ca să-l ducă la Hotin,

Şi să-l judece ruseşte

Şi să-l bată căzăceşte!

Bate vântul de la Prut,

Inimioara mi s-a rupt.

Bate vântul despre zori

Şi mă umple de fiori.

Bate vântu-n miez de noapte

Şi-mi tot pare c-aud şoapte;

„Decât m-ar băga la oaste,

Mai bine-aş zace pe coaste,

Decât în oastea rusească,

Mai bine-n cea românească.

Domnică, drăguţa mea,

Mult bine mi-era la ea,

Că-mi aşternea la răcoare

Şi mă-ntreba ce mă doare.

Vai! român, de capul tău

Cum te-ajunse ceasul rău

Şi n-avuşi măcar un frate

Ca să-ţi cate de dreptate,

Să umble cu cărţile

Să-ţi scoată dreptăţile.

Dă, Domnico, pe murgul

De-mi deschide butucul.