Sora şi hoţul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 114 de voturi
Sora şi hoţul

Sus în deal la mănăstire,

Plânge sora-ntr-o grădină,

Plânge noaptea şi suspină

Dup-a lumii fericire:

De când eu eram copilă

Sunt de toţi ai mei uitată

Şi de rude fără milă

În pustiuri lepădată!

Fără vină, din născare

Mă văzui eu pedepsită,

Şi de-a lumii dezmierdare

Mă simţii în veci lipsită!

În amar trăind de mică,

Ochii-mi plâng, sufletu-mi geme,

Şi, ca pomul ce jos pică,

Viaţa-mi cade fără vreme!

Ah! sfârşească-se îndată

Astă viaţă de durere!

Vie moartea aşteptată

Ca o dulce mângâiere!

Ce spui, dragă surioară?

(Zise hoţul din pădure)

Cu-ai tăi ochi ca două mure,

Tu, frumoasă lăcrimioară,

Tu să mori, dulce minune!

Şi de Domnul nu-ţi e frică?

Dragă soră tinerică,

Fă trei cruci ş-o rugăciune.

De vrei ochii să-ţi lucească

Într-un rai de veselie,

Şi ca floarea din câmpie

În piept inima să-ţi crească,

Hai cu mine-n codrul verde

S-auzi Doina cea de jale,

Când plăieşii trec în vale

Pe cărarea ce se pierde.

Să vezi şoimul de pe stâncă

Cum se-nalţă, se izbeşte

Peste corbul ce zăreşte

În prăpastia adâncă.

Iar ciocoiul cum se pleacă

De mă vede la potică!

Cum, smerit, în genunchi pică

Şi de fală se dezbracă!

Am doi zmei de bună cale,

Doi! nici vântul nu-i întrece!

Am tovarăşi doisprezece,

Şi la brâu patru pistoale.

Am la piept o cruciuliţă

Cu lemn sfânt, cu moaşte sfinte,

Şi-n piept inimă fierbinte,

Ca fierbintea ta guriţă.

Am o piatră nestemată

Care noaptea viu luceşte,

Precum ochiu-ţi ce pândeşte

Fericirea depărtată.

Lasă tot, neagră chilie,

Comănac, mătănii, rasă,

Şi de vrei a fi voioasă

Ca o zi de voinicie,

Vin în lumea fericită

Cu voinicul ce te cheamă,

Căci cu dânsul nu e teamă

De-a mai fi călugărită!

De-a mers sora, nu e ştire;

Iar de-atunce prin grădină

Nici nu plânge, nici suspină

Nimeni-n deal la mănăstire.