Stăncuţa - de Vasile Alecsandri

La bordei cu crucea naltă,
La Stăncuţa sprâncenată
Joacă hora încheiată,
Curge lumea fermecată.

Vinu-i bun, ocaua mare,
Beau voinicii pe secare,
Nu se-ndură să se ducă,
Noaptea la dânsa-i apucă.

Cine trece, se opreşte,
Cât o vede, nebuneşte,
Bea vin, punga-şi cheltuieşte
Şi zău că nu se căieşte.

Cine vine-n patru boi
Se-ntoarnă numai cu doi;
Cine vine de călare,
Pleacă cu şaua-n spinare,

Iar pe jos oricine vine
Îşi bea tot de lângă sine
Şi se duce gol cu bine.