Ştefan Vodă şi codrul - de Vasile Alecsandri

Ştefan-Vodă rătăcit

Intră-n codrul înfrunzit.

Codru-i zice: Domn viteaz!

Ce-ţi curg lacrimi pe obraz?

Ah! îmi plâng ostaşii mei

Morţi, luptând ca nişte zmei!

Codrul zice: Dragul meu,

Încetează plânsul tău,

Căci din brazii mei trufaşi

Face ţi-oi voinici ostaşi

Ca să scapi biata moşie

De păgâni şi de urgie.

Fă! răspunde mult voios

Domnul mândru, inimos.

Codrul puse a vui,

Brazii a-şi însufleţi,

Pe stejari a mi-i trezi.

Iar copacii mari şi mici

Se făceau ostaşi voinici,

Şi spre domn înaintau

Şi din gură cuvântau:

Să trăieşti, măria-ta!

Hai la luptă, hai, Ştefane;

Du-ne în hoardele duşmane!

Ştefan-vodă înveselea

Şi la luptă purcedea

Peste munte şi muncel

Cu tot codrul după el.

Vai de ungurul semeţ

Ce lupta c-un brăduleţ!

Vai de leah, vai de tătar

Ce luptau cu un stejar!