Steluţa - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 125 de voturi
Steluţa

Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie,

Stea dulce şi iubită a sufletului meu!

Şi care-odinioară luceai atât de vie

Pe când eram în lume tu singură şi eu!

O! blândă, mult duioasă şi tainică lumină!

În veci printre steluţe te cată al meu dor,

Ş-adeseori la tine, când noaptea e senină,

Pe plaiul nemuririi se nalţă c-un lung zbor.

Trecut-au ani de lacrimi, şi mulţi vor trece încă

Din ora de urgie în care te-am pierdut!

Şi doru-mi nu s-alină, şi jalea mea adâncă

Ca trista veşnicie e fără de trecut!

Plăceri ale iubirii, plăceri încântătoare!

Simţiri! măreţe visuri de falnic viitor!

V-aţi stins într-o clipeală ca stele trecătoare

Ce las-un întuneric adânc în urma lor.

V-aţi stins! şi de atunce în cruda-mi rătăcire

N-am altă mângâiere mai vie pe pământ

Decât să-nalţ la tine duioasa mea gândire,

Steluţă zâmbitoare dincolo de mormânt!

Căci mult, ah! mult în viaţă eu te-am iubit pe tine,

O, dulce dezmierdare a sufletului meu!

Şi multă fericire ai revărsat în mine

Pe când eram în lume tu singură şi eu!

Frumoasă îngerea cu albe aripioare!

Precum un vis de aur în viaţă-mi ai lucit,

Şi-n ceruri cu grăbire, ca un parfum de floare,

Te-ai dus, lăsându-mi numai un suvenir iubit.

Un suvenir, comoară de visuri fericite,

De scumpe, şi fierbinte, şi dulce sărutări,

De zile luminoase şi îndumnezeite,

De nopţi veneţiene şi pline de-ncântări.

Un suvenir poetic, coroana vieţii mele,

Ce mângâie şi-nvie duioasă-inima mea,

Şi care se uneşte cu harpele din stele

Când mă închin la tine, o! dragă, lină stea!

Tu dar ce prin iubire, la a iubirii soare,

Ai deşteptat în mine poetice simţiri,

Primeşte-n altă lume aceste lăcrimioare

Ca un răsunet dulce de-a noastre dulci iubiri!