Strunga - de Vasile Alecsandri

În pădurea de la Strungă

Sunt de cei cu puşca lungă

Care dau chiorâş la pungă!

Sunt de cei ce împuşcă-n lună,

Care noaptea-n frunze sună,

Feciori de lele nebună!

Fă-te în lături, măi creştine,

Dacă vrei să mergi cu bine,

Să rămâi cu viaţă-n tine!

În potica fără soare

Ei te-aşteaptă la strâmtoare

Să te prade, să te-omoare!

În dumbrava cea vecină,

Unde buhna greu suspină,

Vezi cea zare de lumină?

Opt voinici cu spete late

Şi cu mâneci suflecate,

Stau cu puştile-ncărcate.

Trei sărută crucea sfântă,

Trei se luptă greu la trântă,

Unul drege, unul cântă:

Oliolio, ciocoi bogate!

Ici de-ai trece, din păcate,

Să-ţi arunc doi gloanţe în spate.

Oliolio, mândră fetică!

De-ai veni colea-n potică

Să te fac mai frumuşică.

Că mi-i puşca hultuită.

Şi mi-i ghioaga ţintuită,

Şi mi-i inima-ncolţită.

Oliolio, măi Taie-Babă!

Căci nu şuieri mai degrabă,

Să sărim, voinici, la treabă!

Puşculiţa-mi rugineşte,

Ţinta-n ghioagă se toceşte,

Murgul sare, nechezeşte!

În pădurea de la Strungă

Ce slujeşte puşca lungă

Fără luptă, fără pungă?