Măi tătare, ţine-ţi calul,
Măi tătare, strânge-i frâul,
Măi tătare, lasă malul,
Nu cerca a trece râul,
Că, pe crucea sfintei lege!
De voi doi, peste hotare,
Nimic, zău, nu s-a alege,
Măi tătare, măi tătare!
Măi tătare, dă-ne pace,
Măi tătare, stai, nu trece,
Măi tătare, nu mă face
Să-ţi fărâm capul în zece!
Că de sus, de pe movilă,
De-oi zvârli ghioaga cea mare,
Zău, ţi-oi plânge chiar de milă,
Măi tătare, măi tătare!
Măi tătare, unde-ţi e pala?
Măi tătare, unde-ţi e calul?
Măi tătare, unde-ţi e fala?
Nu spusei să nu treci malul?
Nu ştiai tu, măi vecine,
Ce-i românul în turbare?
Corbii muşcă acum din tine,
Măi tătare, măi tătare!