Tunetul - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 142 de voturi
Tunetul

Pe lanul lung şi verde, cu grâul răsărit,

O umbră călătoare se-ntinde încet şi trece,

Precum un râu de munte când gheaţa s-a topit

Se varsă peste maluri, câmpiile să-nece.

E umbra unor nouri albii, uşori, mărunţi

Ce lunecă sub soare, clădind un lanţ de munţi;

Ei vin în miezul zilei c-un surd şi tainic sunet

Şi, ca semnal de viaţă, aprind în cer un tunet.

Văzduhul bubuieşte! pământul dezmorţit

Cu mii şi mii de glasuri semnalului răspunde,

Şi de asprimea iernii simţindu-se ferit,

De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde.

La răsărit urare! urare la apus!

Un cârd de vulturi ageri, rotindu-se pe sus,

Se-nalţă ca s-asculte mult vesela fanfară

Ce buciumă prin nouri frumoasa primăvară.