Tunsul - de Vasile Alecsandri

8.0/10 - 182 de voturi
Tunsul

Vestea-n ţară a ajuns

De un hoţ cu nume Tuns,

Că prin codri a ieşit

De şase-ntovărăşit,

Toţi voinici, aleşi panduri,

Oaspeţi ageri de păduri,

Ce se port din crâng în crâng,

Câţi îl văd, de ei se plâng.

Că nici unde nu gândeşti,

Cu dânsul te întâlneşti

Şi-l auzi zicând cu bine:

„De unde vii, măi creştine?

Din ce sat, din ce oraş?

Luat-ai la drum răvaş

Să nu pătimeşti cevaşi?

Te jur cu pistolu-n piept,

Spune mie tot cu drept,

De ai bani mai multicei,

Dă-mi jumătate din ei,

Că-ţi dau la mână răvaş

Să nu rămâi păgubaş,

Şi cu vreme de-oi trăi,

Până-ntr-unul ţi-oi plăti,

Dar cumva de-oi muri eu,

Ţi-i va plăti Dumnezeu!”

Vai! sărmanul voinicel!

Sărăcuţ, amar de el!

Căci păcatul l-a gonit,

Cu moarte l-a pedepsit!