Unor critici - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 175 de voturi
Unor critici

Voi, ce cătaţi defecte în scrierile mele

Şi intonaţi fanfare când constataţi în ele

Greşeli, imagini slabe, cuvinte ce vă par

Lipsite de-armonie, erori chiar de tipar,

Voi, care vă daţi truda de-a şterge de pe lume

Tot lucrul de o viaţă întreagă ş-al meu nume,

De ce atâta râvnă ş-atâtea opintiri

Ca să aflaţi în mine a voastre însuşiri?

Poetul care cântă natura-n înflorire,

Simţirea omenească, a Patriei mărire,

Chiar slab să-i fie glasul, e demn de-a fi hulit

Când altul vine-n urmă-i cu glas mai nimerit?

Şi oare se cuvine, şi oare-i cu dreptate

De a schimba în crime a sale mici păcate?

O! critici buni de faşă, poeţi în şapte luni,

Vulturul nu se mişcă de-un ţipăt de lăstuni.

Oricare păsărică îşi are ciripirea,

Ce-n treacăt pe-astă lume încântă auzirea,

Nălţând un imn la ceruri prin alte imnuri mii

Ş-adăugând o notă l-a lumii armonii.

Am scris eu multe versuri şi poate chiar prea multe,

Dar n-am cerut la nimeni cu drag să le asculte,

Nici mi-a trecut prin minte trufaş ca să păşesc

În fruntea tuturora ce-ntruna versuiesc.

E unul care cântă mai dulce decât mine?

Cu-atât mai bine ţării, şi lui cu-atât mai bine.

Apuce înainte ş-ajungă cât de sus.

La răsăritu-i falnic se-nchină al meu apus.

Iar voi, care asupră-mi săgeţi tocite trageţi,

Cântaţi, dacă se poate, fiţi buni şi nu mai rageţi!