Ursita mea - de Vasile Alecsandri

7.0/10 - 181 de voturi
Ursita mea

Într-un castel, departe,

Din ceruri avui parte

Să văd un îngerel.

Mult trist era castelul!

Mult vesel îngerelul,

Mult gingaş, tinerel!

Avea cereşti blândeţe,

Pe frunte-i dulci albeţe,

În ochii-i dulce foc,

Ş-o tainică zâmbire,

Ş-un suflet cu iubire,

Ş-o soartă cu noroc.

Eram eu încă june…

Acea scumpă minune

Era ursita mea!

Aşa avui eu parte

Într-un castel, departe,

A mă-ntâlni cu ea.

Într-un palat, pe mare,

Într-un oraş, ce pare

Din valuri răsărit,

Departe de-a mea ţară,

În urmă văzui iară

Ursita ce-am iubit.

Ş-acolo, fără frică,

Pe Marea Adriatică

Gondola ne-a primblat,

Şi-n leagăn de iubire,

Pierdut în fericire,

Tot sufletul i-am dat!

Pe soare şi pe lună.

Cu mine împreună

A fost ursita mea…

Aşa avui eu parte,

Într-un palat, departe,

A mă iubi cu ea!

*

Iubitu-ne-am în lume,

Plutind pe-a mării spume,

Călcând pe verde plai,

Şi, lumii dând uitare,

Cu-o lungă sărutare,

Trecut-am lin prin rai,

Dar într-o noapte lină

O palidă lumină

Se stinse în eter,

Şi îngeru-mi cu jale,

Zburând pe-a stelei cale,

Se-ntoarse iar în cer.

Eram atunci pe mare…

În dulcea-i legănare

Muri ursita mea!

Aşa avui eu parte

A sta în veci departe

Ş-a plânge după ea!