Zburătorul - de Vasile Alecsandri

9.0/10 - 113 de voturi
Zburătorul

Dragă, dragă surioară,

Nu ştii cântecul ce spune

Că prin frunze când se strecoară

Raza zilei ce apune,

Zburătorul se aruncă

La copila care vine

Să culeagă fragi în luncă,

Purtând flori la sân ca tine?

Fragii el din poală-i fură

Cu-a sa mână nevăzută,

Şi pe frunte şi pe gură

El o muşcă ş-o sărută.

Soro, buza-ţi e muşcată!

Fragii, poţi să le duci dorul.

Spune, în lunca-ntunecată

Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?

Dragă surioară, dragă,

Cântecul mai spune încă

De-acel duh c-ades se leagă,

Când e umbra mai adâncă,

De copila mândră, albă,

Ce culege viorele,

Purtând pe ea scumpă salbă,

Scumpă salbă de mărgele.

Salba el râzând i-o strică

Cu-o plăcută dezmierdare

Şi de fieşce mărgică

Lasă-o dulce sărutare.

Pe sân, dragă, eşti muşcată!

Salba, poţi ca să-i duci dorul.

Spune, în lunca-ntunecată

Nu-ntâlnişi pe Zburătorul?

Astfel vesel pe-o cărare

Glumeau gingaşele fete.

Iar în luncă stau la zare

Doi voinici cu negre plete

Şi, cântând în poieniţă,

Aninau cu veselie

Unu-o salbă-n chinguliţă,

Altul flori la pălărie.