Broaştele care cer un împărat - de Gheorghe Asachi

9.0/10 - 168 de voturi
Broaştele care cer un împărat

                        Nevrând broaştele s-asculte

                        De guvernul democrat,

                        De la Zeus, cu strigări multe,

                        Au cerut un împărat.

                        Zeus, ce-i sân îndurător,

                        Le-au trimes un domnitori

                        Pacinic, drept, cu blândă fire,

                        Încât altul nicăire

                        Niciodată s-au văzut.

                        Dar din ceri când au căzut,

                        Au sunat aşa de foarte,

                        Încât neamul cel broscos,

                        Bolând mult şi mai fricos,

                        Pin coşor, glodoase boarte

                        Tupil s-au acufundat

                        Şi timp mult n-au cutezat

                        De-a scoate un cap afară,

                        Să facă conţert de sară.

                        Suveranul îns-acel

                        Pe care l-au socotit

                        Că-i vreun uriaş cumplit

                        Ram au fost d-un copăcel.

                        Despre acesta mare teamă

                        Avea broasca care-ntâi

                        Au ieşit să ia samă

                        Şi să deie semn l-ai săi.

                        Dar abia de remu-ncet

                        Tremurând s-au propiet,

                        Iacă ş-alta vine-n urmă,

                        După ea întreaga turmă.

                        Apoi nu pre târzior

                        Tot acel broscos popor

                        Aşa bine s-au deprins

                        La fireasca bunătate,

                        Încât sărea, înadins

                        Împăratului pe spate.

                        Păzind al său caracter,

                        Toate sufere-acel Sir.

                        Însă broaştele rebele,

                        Neastâmpărate, rele,

                        Către Zeus iar au strigat:

                        Să ni dai alt împărat,

                        Care mai vioi să fie!

                        Zeus atunce în mânie

                        Li trimete o cucoară,

                        Care-mpunge, le omoară,

                        Să arete a ei putere

                        Le înghite şi-n plăcere

                        Căpăţânile le sfarmă.

                        Iacă ţipet nou şi larmă

                        Broaştele au înălţat.

                        Atunci Zeus au detunat

                        Cu aceste aspre zise:

                        Broaşte hâde, pare-vi-se

                        Că eu voi să mă supun

                        Către ţipetul nebun?

                        Dac-aţi fi avut voi minte,

                        Trebuia să fi ţinut

                        Pe guvernul de-nainte;

                        Dar după ce l-aţi pierdut,

                        Vă era destul odor

                        Acel pacinic domnitor.

                        Acuma vă dau un sfat:

                        Păstraţi p-acest împărat,

                        Nu cumva iar prin schimbare

                        Să daţi pest-un rău mai mare.