Capra, junca şi oaia, în companie cu leul - de Gheorghe Asachi

                        Capra, oaia şi o juncă
                        Cu un leu foarte cumplit,
                        Care domnea în o luncă,
                        Între ii s-au învoit

                        În companie dineoare
                        De a face-o vânătoare,
                        Şi precum li se cuvine
                        Să se-mpartă între sine.

                        Capra-n cursă ce-au întins
                        Pe un cerb întâi au prins,
                        Şi a ei vânat îndată
                        Către soţii săi arată.

                        Atunci leul, împărat,
                        Pe brâncă au numărat,
                        Zicând: De ştiu socoteală,
                        Suntem patru la-mpărţeală.

                        Pre vânat apoi-mparte,
                        Făcându-şi dintâi o parte.
                        Zis-au: Asta mie-o iau,
                        Pentru că mă cheamă leu,

                        Partea a doua se cuvine,
                        După drept, celui mai tare,
                        Ş-asta cred c-o ştiţi pre bine!
                        Partea a tria o rădic

                        Pentru că sunt mai voinic,
                        Iar cu partea de pe urmă
                        Socoteala ni să curmă:
                        Pre cel ce brânc-a să-ntindă

                        Îl sugrum şi-l fac merindă!