Clopotul şi limba lui - de Gheorghe Asachi

7.0/10 - 200 de voturi
Clopotul şi limba lui

Ah, ce soartă înfiorată!

Zicea clopotul odată

Către limba ce-l lovea.

Uşor lucru ţi se pare

A urla fără-ncetare

Atât vuiet şi de ce?

Di ce, nu ştiu, limba-i zice,

Aninatu-m-au aice

Să-ţi dau ghionturi neîncetat.

Pe frânghie-ntreabă, vere,

Ea mă trage cu putere,

De-am lovit, am ascultat.

Clopotul de la frânghie

Di se mişcă vrea să ştie,

Di ce trage cu amar?

Dar frânghia răsucită

Zice că pre ea invită

Însetatul palamar.

Palamarul de-altă parte

Zice: Popa ştie carte

Ş-a suna m-au rânduit.

Dar, aleu, de-atâta sunet,

Gemet, vuiet şi răsunet

Bietul popa-au asurzit.

Di-l întrebi di ce, de unde?

El n-aude, nici răspunde,

Ce din cap semne făcea,

Şi pre clopot îl supune

Vuietul tot să răsune,

Fără a şti măcar di ce.