Cocostârcul şi vulpea - de Gheorghe Asachi

                        Cocostârcul călători
                        La prânz de vulpe să cheamă,
                        Dar în loc d-ospăţ cu spori,
                        Pe disc lat găseşte o zamă

                        Limpede şi chiar lătură,
                        Fără vreo dumicătură.
                        Pasărea cu lungul plisc,
                        Vrând să mânce, toată-n disc,

                        Osteneşte sărmănica
                        Şi nu-nghite mai nimica;
                        Vulpea însă unde-atinge
                        Soarbe tot şi-n urmă linge.

                        Cocostârcul supărat
                        Astă festă n-au uitat
                        Ş-a-nturna vrând neplăcută
                        Daună care au păţit,

                        Pe cea vulpe prefăcută
                        La o masă au poftit.
                        Vulpea vine chiar l-amiază
                        Şi la vatr-amu s-aşează,

                        Unde un miros priincios
                        Mânea vulpii prânz gustos.
                        Dar bucate
                        Delicate

                        Vede-nchise întru un vas
                        Ce-i cu lung şi-ngust grumaz.
                        În el pliscul bine-ncape
                        Ca bucatele să pape,

                        Dar căscatul vulpii bot
                        Stă de prânz departe-un cot;
                        Deci cu foame şi ruşine
                        Lighioaia ni rămâne.

                        Cel ce vrea pe-un alt s-înşele
                        Dese sufere mai rele.