Corbul şi vulpea - de Gheorghe Asachi

7.0/10 - 143 de voturi
Corbul şi vulpea

Peste ramul unui sorb

S-aşezase domnul corb,

Ţiind în plisc o bucată

De caş, ce-o avea furată.

Vulpea, cum l-au mirosit,

Sub acel sorb au venit

Şi-n sus căutând, i zice:

Buna ziua, venetice!

Cât eşti mândru şi frumos!

Dacă viersul cel duios

Ţi-i c-a penilor odoare,

Tu-ntreci pe privighitoare.

De mândrie îngâmfat,

Corbul pliscul au căscat,

Şi vrând viersul să înceapă,

Caşul pe pământ îl scapă.

Atunci vulpea brânza apucă

După ce o şi îmbucă,

Către corb, spre mângâiere,

Zice: En ascultă, vere,

Cel ce ştie linguşeala

Să îndoapă-n socoteala

Celuia care-l ascultă.

Astă daună nu-i prea multă

Pentru-un adevăr curat.

Atunci corbul ruşinat

Jură că minciuni c-acele

Alte dăţi n-or să-l înşele.