Cuvântul lui Socrat - de Gheorghe Asachi

                        Socrat casa când zidea,
                        Din vecinii fiecare
                        Câte-o critică zicea:
                        Unul că proporţie n-are,

                        Altul c-a ei împărţeală
                        E făcută cu sminteală.
                        Pentru-un om de a lui clas,
                        N-avei unde a face-un pas;

                        Şi s-uniră toţi să zică
                        Cum că casa era mică.
                        Socrat spusă a sa dorinţă:
                        De-ar da zâna de Atenă,

                        De amicii cu credinţă
                        Casa mea să fie plină!
                        Zicea Socrates cu minte şi în astă întâmplare,
                        Pentru cei ce amici se cheamă, casa lui era pre mare.

                        Că tot omul şi aice
                        După moda veche zice
                        Că-ţi este amic prea bun,
                        Cine-l crede e nebun!

                        Nu-i nimica mai uşor
                        Decât de prietini nume,
                        Însă foarte rareori
                        Unul poţi afla în lume!