Giudecată nouă a lui Paris - de Gheorghe Asachi

Între timpul vechi ş-acuma, oare cine nu-nţelege
Că e mare diferire la nărav, la gust şi lege?
Plin de gară şi procesuri neastâmpăratul om,
Astăzi pentru milioane, dar atunce pentr-un pom.

Ca femeia-atunci şi zâna
Să se laude au voit,
De aceea s-au sfădit
Iuno, Venus şi Atena.

Pentru asta, la un munte, care Ida se numea,
Unde Paris, păstor tânăr, turma sa de oi păştea,
Au venit pe-ascuns tustrele,
Ca să judece pre ele

Şi la mai mândră femeie
Dorit pomul ca să deie.
Deci l-acela păstorel,
Tânăr, blând şi frumuşel,

Toate zânele jaluze
Se ruga prin ochi şi buze.
Una minte-i juruia,
Alta averi i hărăzea,

Iar a treia mult favor
La frumuseţe şi l-amor.
Abia Paris au ochit
Pe-ntreita cea minune,

Avere-au dispreţuit,
N-au voit înţelepciune,
Ce frumuseţii pom au dat.
Însă azi,

Un aşa caz
În alt fel s-au judecat,
Nu-ntre munţi, c-acel cioban,
Ci şezând pe un divan;

Paris, de modernă lume,
Care-noată în parfume,
Vede-ntrând la el trei zâne,
D-osebite daruri pline,

Cea-ntâi, aspră la figură,
I-au zis: Te voi înzestra
Cu înaltă-nvăţătură,
De soţ dacă mi-i lua!

Abia-au zis, ş-a doua zână,
Chiar ca Vinerea frumoasă,
Au intrat de graţii plină,
Şi sub genele umbroase

Două stele-i scânteia.
Mult nu cred c-a fi zis ea,
Că triumful unei fete
E d-ajuns ea să s-arete.

În asemene minut
Cel mai drept judecător
Paragraf-ar fi pierdut.
Chiar ş-al nostru matador,

Pe când sta ca fermecat,
Zân-a treia au intrat.
Era asta grăsulie,
De ani nu pre timpurie,

Era-n rochie strălucită,
Dar la faţă cam urâtă,
Şi în spate, ascuns de vel,
Firea-i dădu un muncel.

Mare nas, cam roşă coamă,
Dar de tot îmbrilantată,
Şi-n casetă ferecată
D-olandezi ducea o soamă.

Toate aceste, ea zicea,
Cu mine-mpreună ia!
De departe apoi ţinea
De nobleţă-un pergament

Şi-n rezervă, iată vine
Un decret de prezident.
Văzând haruri sunătoare,
Titluri, preţioase-odoare,

Acest Paris, plin de fum,
După moda de acum,
L-Afrodita şi Atenă,
Cu politică să-nchină;

Pre cap pune a sa marcă,
Buzunarii îi încarcă,
Şi spre a fi deplin ferice
În jug pune a sa cerbice.