Guzganul de cetate şi cel de câmp - de Gheorghe Asachi

8.0/10 - 165 de voturi
Guzganul de cetate şi cel de câmp

                        Dinioare un guzgan,
                        Politicos cetăţean,
                        Pre guzganul de câmpie
                        L-au poftit la prânz să vie,

                        Că nu tot mereu lăcuste,
                        Ce mai bun ospăţ să guste
                        Pe vărgat, frumos covor
                        Aşternut-au masa lor;

                        Las să judece oricine
                        Cât li-au fost atunci de bine
                        De confeturi şi de pui
                        Fărmăturile adună,

                        Însă până a fi sătui
                        Deodată uşa sună;
                        Asta-i umple-atât de frică
                        Încât pofta li să strică

                        Cetăţeanul sprintenel
                        Scapă, ş-altul după el
                        Iată tropotu-ncetează
                        Şi guzganii iar s-aşează.

                        Cetăţeanul, mângâiat,
                        La ţăranul speriat
                        Zice: En apucă, frate,
                        Să mai roadem la bucate!

                        Dar acest-au zis: Destul
                        De astă masă eu-s sătul,
                        Vino mâne tu afară
                        De-i gusta ospăţ de ţară.

                        Tupilat într-un ungher,
                        Nu am masă de boieri,
                        Nime însă ca aice
                        N-a veni ca să ni-o strice,

                        Şi de fărmături sărace
                        Îndopa-ne-vom în pace.
                        Eu te las cu sănătate,
                        Eu voi şegi cu frica-n spate,

                        Nici mai delicată masă
                        Care-apoi pe nări să-mi iasă!