Guzganul de cetate şi cel de câmp - de Gheorghe Asachi

8.0/10 - 165 de voturi
Guzganul de cetate şi cel de câmp

Dinioare un guzgan,

Politicos cetăţean,

Pre guzganul de câmpie

L-au poftit la prânz să vie,

Că nu tot mereu lăcuste,

Ce mai bun ospăţ să guste

Pe vărgat, frumos covor

Aşternut-au masa lor;

Las să judece oricine

Cât li-au fost atunci de bine

De confeturi şi de pui

Fărmăturile adună,

Însă până a fi sătui

Deodată uşa sună;

Asta-i umple-atât de frică

Încât pofta li să strică

Cetăţeanul sprintenel

Scapă, ş-altul după el

Iată tropotu-ncetează

Şi guzganii iar s-aşează.

Cetăţeanul, mângâiat,

La ţăranul speriat

Zice: En apucă, frate,

Să mai roadem la bucate!

Dar acest-au zis: Destul

De astă masă eu-s sătul,

Vino mâne tu afară

De-i gusta ospăţ de ţară.

Tupilat într-un ungher,

Nu am masă de boieri,

Nime însă ca aice

N-a veni ca să ni-o strice,

Şi de fărmături sărace

Îndopa-ne-vom în pace.

Eu te las cu sănătate,

Eu voi şegi cu frica-n spate,

Nici mai delicată masă

Care-apoi pe nări să-mi iasă!