În unire stă tăria - de Gheorghe Asachi

7.0/10 - 191 de voturi
În unire stă tăria

Nu-n zădar e scris pe aur

În latinelor rostire:

Crescunt parvae res concordia

(Lucruri mici cresc prin unire);

Făr-unire nu-i vârtute

În familii, nici în stat,

Cum exemple mii trecute

De ajuns au arătat.

Un părinte bătrân foarte,

Propiet acum de moarte,

Vrând uni pe fiii săi,

Zis-au lor: Blem, feţii mei,

Cercaţi dac-a frânge poate

Cel mai tânăr dintre voi

Ceste dârzi unite toate,

Iar în urmă spune-voi

Ceea care tari le face.

Din fii unul le-au luat,

Dar zădarnic au cercat,

Şi dând altui mai ghibace

Întrunit acel baston,

Zis-au: Eh, de eşti Samson!

Şi acestui opinteală

Au dat numelui sminteală.

Mai cercat-au fiul mic,

Ce şi el n-au frânt nimic.

Cu toţi timpul lor pierdură,

Că unite-n legătură

Nici o dardă nu s-au frânt.

Atunci tatăl lor li zice:

Moale braţe văd aice;

Să v-arăt ce încă sânt

În asemene-ntâmplare!

Dar când astă lăudare

O iau fiii lui drept şagă,

Bătrânelul tremurând

Întâi dărzile dezleagă

Şi le frânge-apoi pe rând,

Zicând: Fie-vă de ştire

Că puterea stă-n unire.

Deci şi voi, o, fiii mei,

Într-un cuget fiţi tustrei,

Unul altui de-ajutori!

Cât trăia bătrânul lor

Li-nnoia adeseori

Acest sfat mântuitori,

Şi-n minutul de pe urmă,

Care firul vieţii curmă

Cu o inimă ş-o gură

Fiii lui unirea-i jură.

După aceasta au găsit

Multe-averi de moştenit,

Dar plântate-n socotele

Şi-interesuri având grele.

Flămândă se-ndeasă-ndată

De vecini şi veri o ceată.

Unii fac pretenţii-n bani,

Alţi în sate şi-n ţigani,

Însă-a fraţilor unire

Este scut de mântuire

Ş-apărându-se-mpreună

Teferi stau în grea furtună.

Dar duioas-armonia lor

N-au avut un trainic spori;

Deşi sângele-i îmbină,

Egoismul îi dezbină.

La-mpărţelile averii

Unul darmă pe celalalt,

Cu vecinii atunci verii

Înnoiesc a lor asalt

Şi aflând pe tustrei fraţi

Între sine dezbinaţi,

Strămoşeasc-a lor avere

Se împrăştie şi piere.

Venindu-li-n urm-aminte

Pilda bunului părinte,

Despre cele dârzi legate,

Dezunite-apoi sfărmate,

Dorea fieşcare fiu

A-i urma, dar pre târziu!