Leul şi guzganul - de Gheorghe Asachi

7.0/10 - 177 de voturi
Leul şi guzganul

Cât se poate, se cuvine

Fă altuia vreun bine,

Că veni-va-ţi multe ori

D-unde n-aştepţi ajutori,

Precum vei vedea aice

Din o fabulă ce-oi zice.

Un guzgan, ce supt pământ

I s-urâse a sta mereu

Zburdând iese ca un tânt

Şi-ntră-n brânca unui leu

Dar acest-au arătat

Cuget chiar de împărat,

Căci în loc ca să-l sugrume

L-au lăsat să roadă-n lume.

Însă astă bună faptă

Mulţămită-i află dreaptă.

Se par lucruri necrezute

Un guzgan pe leu s-ajute!

Din a sa pădure deasă

Umblând leul ca să iasă,

În o cursă-ntinsă-ncape

Şi cercând din ea să scape

Muge, bietul, tot se urcă,

Însă-n laţi mai mult se-ncurcă,

Încât acel domnitor

Nicicum poate să-şi ajute

Dar întâi de vânător

Guzgănelul venind iute,

Pe reţeaua ce-l înnoadă

Nevoindu-să să roadă,

Într-atâta-au destrămat

Până pe leul au scăpat.