Lupii şi oile - de Gheorghe Asachi

După ce au fost trecut

Mai mult decât ani o mie

De-ncruntată duşmănie,

Lupii pace au făcut

Cu păstorii şi cu turme.

La îmbi de folos era

Ca masacrul să se curme,

Dişi lupii i dizbârna,

Păstorii din a lor piele

Făceau bune cojocele,

Încât oaia-n liniştire

Nu putu mai ca să pască,

Dar nici lupul cu lesnire

N-au putut ca să răpească.

Drept aceea, întemeiat

Un tractat s-au încheiat

Ş-ambe părţi dau spre tărie

Cuvenită chezăşie:

Lupii dau pe lupişori,

Oile pe câinii lor.

Având pacea iscălită

După forma legiuită

Prin ghibacii comisari,

Ce era de neam măgari,

Urma liniştea în ţară;

Pe cât lupii tinerei

N-aveau dinte, n-aveau gheară,

Au fost blânzi ca nişte miei.

Dar îndată ce la trup

Din lupşor ieşit-au lup,

Apetitul firesc mână

Să se-ncrunte la o stână

Ce-i lipsită de păstori.

Atunci lupii răpitori

De oi şi de mei o sumă

Prind, despoaie şi zugrumă;

Cânii, a turmei tărie,

Ce dupre acel tractat

Adormise-n lupărie,

Tot de lupi s-au sugrumat.

Încât iată adevărul

S-au vădit şi astă dată:

Cum că lupul schimbă părul,

Dar sistemul niciodată!