Lupul prefăcut în păstor - de Gheorghe Asachi

9.0/10 - 115 de voturi
Lupul prefăcut în păstor

Un lup foarte ipocrit,

Având mare apetit

Pe o turmă grăsulie

Ce păştea în o câmpie,

Socotea că a lui plan

Nemerit s-ar fi făcut

Dacă-n straie de cioban

Vizetă i-ar fi făcut.

Deci pre spate-o glugă-ncinge,

Coapsele-n iţari le strânge,

Spre-a-şi ascunde a sa faţă

Pune-n cap o pălărie;

Ca păstor curat să fie,

Din un ram îşi face o caţă.

Şi vicleana lighioaie

Ie subsuoară o cimpoaie.

Chiar ca Trifon îmbrăcat,

Pe-a sa caţă rezemat,

Lupu-ncet se-naintează,

Când păstorul repoza,

De somn cânii se-ngâna,

Dar nici turma era trează.

Ipocritul, bucuros

De prilej aşa frumos,

Avu încă ş-o idee,

Ca cu portul cel minţit

Să înşele nemerit

Şi un chiot să mai deie.

Dar aceasta-i strică tot;

Deschizând flămândul bot,

Aşa foarte au urlat,

Că pădurea-au răsunat.

Se treziră la-acel ton

Turma, cânii şi Trifon.

Bietul lup se încurca

Pe iţarii săi şi-n glugă,

Încât nu putu să fugă,

Nici măcar a s-apăra.

Un făţarnic cât d-ascuns

Nu rămâne nepătruns.

Sune-ursarul numa-n surle,

Cine-i lup ca lup să urle.