Lupul şi cucoara - de Gheorghe Asachi

Mâncând lupul chiar ca zece,
Era-aproape să se-nece,
Cu un os ce-n gât stătuse;
În zadar sărmanul tuse,

Căci d-al scoate
Nu mai poate
Şi-i să pare c-a să moară.
Când, văzând pe o cucoară,

Semn i face cu picior
Ca să-i deie ajutor.
Iată paserea ghibace
Operaţia i face

Ş-acel os
Din gât i-au scos,
Apoi cere legiuită
Pentru lucru mulţămită.

Mulţămită!lupu-i zice
Oare nu eşti tu ferice
Că din gât nesăţios
Capul teafăr ţi l-ai scos?

Sărmănico, fugi din drum,
De mă superi, te sugrum!